Împăratul e gol
Năzuințele mele sunt schimbătoare și vălătucite ca norii de furtună împrăștiați în cele patru vânturi de fascinația noului;
Lingura 4
Sunt popoare desțărite care ar vrea să se înțărească și popoare înțărite care tot mai vor să crească desțărind alte popoare să își facă țară mare.
Lingura 3
stă autocaru-n vamă așteptând să intre în țară într-o lume împărțită între aici și între afară, parcă ar fi țara bordei și vama zăvorul ei.
Lupii Caucazului
Urlă lupii înspre Elbrus fiecare câte un glas, umblă în cerc cu barba mare fiecare câte un pas
Pisica și bătrâna, argumente ale multiversului și indiciu asupra compoziției lumii de dincolo
Chiar dacă bunicii i-am cărat gogoșarii până la poartă, chiar dacă pisica a ajuns în cele din urmă la mine în brațe și a devenit o răsfățată în casă, nu pot să uit că instinctul a fost altul și ceva din înăuntrul ființei mele a trebuit să intervină precipitat de fiecare dată urlându-mi în urechea internă STOP, unde te duci când EI au nevoie de tine?
Lingura 2
Plânge nucul câte o frunză desfrunzită în vânt alene, plânge parcă ar plânge o viață dezviețată prea devreme.
8 oct 2014
plouă ca o înviorare peste dudul desfrunzit care astăzi mi-a șoptit ești acasă lângă mare, ea te așteaptă zâmbitoare cercul să-l închizi aici
Cercul
Dacă totul are o margine, nimicul există. Cum poate apărea însă ceva din nimic, asta e altă poveste. Este povestea universului și a lumii pe care nu o vom afla poate niciodată.
În tramvai
Va să zică, într-o anumită situație viața celor din jurul meu are o valoare, însă în altă situație valoarea ei se schimbă. De ce asta?
Pastel
Omul plânge chihlimbare, gheonoaia îl privește din mesteacănul cel mare și din plâns de om îi crește din pământ și cânt o floare.
Coboară la Ciobănel?
Au trecut câțiva ani de când am auzit un puști strigând într-un microbuz pe jumătate gol: la Ciobănel coboară? Adică, dacă vrea cineva să coboare la intersecția de la Ciobănel.
Postulatele termodinamicii, curentul de sub ușă și liniștea din spatele vorbelor
Eu aud liniștea din spatele vorbelor, David, și liniștea este o expresie a gândurilor. Construite riguros și dispuse în cerc în jurul minții ele tind să izoleze capul. Iată de ce, dragul meu, pe mine nu mă va trage niciodată curentul.