
Pastel
Cade apă, bate boare,
curge ceață peste oameni
ca un giulgiu foarte mare
și din giulgiu și din ploaie
cântă în crângul de mesteceni
bucuroasă o gheoneoaie,
singură și a nepăsare.
Omul plânge, ea îi cântă,
ceața îi țese giulgiu mare
și pământul îi pământă
plânsul ca pe o întâmplare
cu lacrima în rădăcină,
ceața lungă în tulpină
și pasărea sus în floare.
Omul plânge chihlimbare,
gheonoaia îl privește
din mesteacănul cel mare
și din plâns de om îi crește
din pământ și cânt o floare.
De-asta cântă o gheonoaie,
de-asta îi ceață ca un giulgiu,
de-asta omul plânge în ploaie.