Dragoş Şerban în Lumea este terenul meu de fotbal
pe care îl măsor azi cu pașii
așa cum măsuram, copil fiind,
asfaltul din curtea școlii
și îi desenam marginile
cu o bucată de cărămidă sfărâmată.
Azi îmi desenez lumea cu bucăți de inimă,
mai mult sau mai puțin sfărâmate.
Din loc în loc îmi las ghiozdanul
din spate pe pământ; aici facem porțile.
Drum bun, cireșari.