Fii tu

Fii tu cel ce poate atinge luna cu degetele
întinse copăcește noaptea la fereastră,
fii tu cel ce zboară fără a-și înghiți regretele,
lasă în urmă noaptea albastră și fii.

Ridică-te din gând ca stejarul din ghindă,
înalță-te din tine fâlfâind din aripile neștiute,
nu știai că le ai? uită-te mai bine în oglindă
și spune-mi ce aripi găsești peste umeri crescute.

Fii tu cel ce zboară, cel ce îndrăzneț se ridică
din om în cuvânt, din inimă în gând, din oase în ceruri zburând,
fii tu cel ce spune că lumea e mică, prea mică
pentru cel care a sădit copacii pe cer atârnând
cu rădăcina în nori și frunza curgând ca o muzică
de demult peste lume și oameni.