Neclintire

Mă aflam prins cu o ureche spre trecut
Şi cu cealaltă în viitor.
Neclintit picurase timpul
În lacul tăcerii, asurzindu-mă.
Cu o singură picătură de timp picurase
Pentru că a doua rămăsese suspendată
Undeva între lac şi timp.

Din cauza liniştii, veşnicia a pus stăpânire pe ea
şi lacul s-a înfiorat de atâta neclintire.
Urechea mea a surprins neclintirea
Ca pe-o nelinişte a trecutului spre viitor.