Dinspre sunet cuvântul

Mă chemau sunetele, mă strigau disperate
Şi mă trăgeau în sus.
M-am simţit ca o literă pe hârtie
Neputând să mă desprind de condiţia mea.

Am mărturisit că nu ştiu să dansez,
Dar sunetele au năvălit plesnindu-mă în timpane,
Plesnindu-mi fruntea, scuipând diez în ochii mei
Şi m-au obligat să mă prind pășesc împreună cu alţii
Aidoma chipului meu.

M-am privit ca pe o literă
Şi pe ceilalţi i-am privit ca pe litere.
Din hora noastră, tocmai se năştea primul cuvânt.