câteodată mă joc de-a dresorul și de-a reflexul condiționat, apăsându-mi discret difuzorul din minte, gramofonul secret care îmi cântă mongole cuvinte atunci când te ascult fascinat. uite așa, draga mea și iubită, te-am dat unui cântec mongol pe care îl îngân să te am liniștită, prin care te chem, te invoc șamanește să-mi apari din […]
Mirosea altfel, un aer tare cum nu mai simțisem niciodată ce mă amețise deja. Am clipit din ochi repede deranjat de lumină și mi-am ridicat botul, încercând să înțeleg ce simt.
Într-o seară, Mara m-a anunțat că trebuie să plece. Nu știam unde și puțin îmi păsa, eu nu puneam întrebări. Bănuiam că avea să călătorească undeva departe, într-o altă țară pentru cine știe ce motiv. I-am zis să se îmbrace gros, ca să nu răcească, o afirmație ridicolă atâta timp cât pentru Mara cel mai […]
pentru că aveți tăria să spuneți ce simțiți iar când simțim și noi întotdeauna știți și de nu știm, voi ne dezvăluiți.
l Zi: Binefăcătorule, stăpâne și dătător al bunătății, iubitorule de oameni, mângâietorule și suflătorule de viață, primește-mă pe mine, netrebnicul Eronel, mulțumindu-ți, azi, pentru tot ceea ce am, pentru ștergerea amărăciunii, pentru fericirea vieții, pentru bunătate și iertare. Caadiș, caadiș, rabuni. Zi: Îți mulțumesc pentru liniște, pentru pace, pentru împăcare. Pentru liniştea din jurul meu […]
Continuare de aici – acasă Cerul e casa mea, acolo departe unde văd că a coborât pe pământ. Acolo vreau să ajung, mereu acolo. Când trăiești într-un spațiu mărginit de pereți, depărtarea se vede printr-o fereastră și doar către ea tânjești. Către afara care îți pare un orizont limitat, îngust. Între blocuri, depărtarea este o […]
Să înveți, puiul meu, să fii fericită cu tine și să iei din alți oameni doar ce simți că e bine, doar ce crezi că-i frumos și că-ți trebuie ție. Să nu uiți să trăiești și să simți că ești vie
…continuare de aici Nu mânca dimineața și mergea desculță pe gresie. Ea nu răcește niciodată, îmi spunea bolborosind din baie când o certam. Apoi ieșea și trecea grăbită pe lângă mine, punându-mi în treacăt palma pe obraz. Mirosea întodeauna a lăcrămioare și, ca un făcut, drumul spre casa ei trecea pe lângă o alee unde […]
Azi am zâmbit. Am râs, păream atât de fericit în vreme ce în mine se întindea durerea, lăsându-mi pe obraji un zâmbet cât urma unui bisturiu. Eu n-am știut să plâng. N-am lacrimi pentru azi cum n-am avut nici ieri. Numai zâmbeam, tăceam, râdeam pe afară în hohot și în mine îmi strigam ce mult […]
Îmi spunea goală dar foarte serioasă că o perioadă nu o să ne mai vedem. Cât? Nu știa. Îmi cerea acest timp pe care ea avea nevoie să îl petreacă singură. Poate că la rândul ei îl simțea curgându-i pe umeri ca o eșarfă de mătase, asta în singurătățile sale despre care eu nu știam mai nimic.
Nu ți-aș lua vreodată cerul, mi-ai spus într-o seară ploioasă. Eu construiam și-mi spuneai ziditorul de clipe, de timpuri, de tine așa de frumoasă. Nu ți-aș putea lua viitorul, mi-ai spus într-o zi friguroasă. Eu te zideam și-mi spuneai păstrătorul de doruri, de gânduri, de tine așa de frumoasă. Vino să-ți mângăi părul, spuneam, tu […]
De azi începând neiubesc neiubirea și aleg să iubesc între oameni și cer fericirea