Lupul și coloanele lumii
Mirosea altfel, un aer tare cum nu mai simțisem niciodată ce mă amețise deja. Am clipit din ochi repede deranjat de lumină și mi-am ridicat botul, încercând să înțeleg ce simt.
Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei (3)
Într-o seară, Mara m-a anunțat că trebuie să plece. Nu știam unde și puțin îmi păsa, eu nu puneam întrebări. Bănuiam că avea să călătorească undeva departe, într-o altă țară pentru cine știe ce motiv. I-am zis să se îmbrace gros, ca să nu răcească, o afirmație ridicolă atâta timp cât pentru Mara cel mai […]
De ce vă iubim
pentru că aveți tăria să spuneți ce simțiți iar când simțim și noi întotdeauna știți și de nu știm, voi ne dezvăluiți.
Cartea lui Azazel (5) – Sub tuum praesidium
l Zi: Binefăcătorule, stăpâne și dătător al bunătății, iubitorule de oameni, mângâietorule și suflătorule de viață, primește-mă pe mine, netrebnicul Eronel, mulțumindu-ți, azi, pentru tot ceea ce am, pentru ștergerea amărăciunii, pentru fericirea vieții, pentru bunătate și iertare. Caadiș, caadiș, rabuni. Zi: Îți mulțumesc pentru liniște, pentru pace, pentru împăcare. Pentru liniştea din jurul meu […]
Negustorul de mătăsuri – Acasă (2)
Continuare de aici – acasă Cerul e casa mea, acolo departe unde văd că a coborât pe pământ. Acolo vreau să ajung, mereu acolo. Când trăiești într-un spațiu mărginit de pereți, depărtarea se vede printr-o fereastră și doar către ea tânjești. Către afara care îți pare un orizont limitat, îngust. Între blocuri, depărtarea este o […]
Maria
Să înveți, puiul meu, să fii fericită cu tine și să iei din alți oameni doar ce simți că e bine, doar ce crezi că-i frumos și că-ți trebuie ție. Să nu uiți să trăiești și să simți că ești vie
Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei (2)
…continuare de aici Nu mânca dimineața și mergea desculță pe gresie. Ea nu răcește niciodată, îmi spunea bolborosind din baie când o certam. Apoi ieșea și trecea grăbită pe lângă mine, punându-mi în treacăt palma pe obraz. Mirosea întodeauna a lăcrămioare și, ca un făcut, drumul spre casa ei trecea pe lângă o alee unde […]
Zâmbet pentru azi
Azi am zâmbit. Am râs, păream atât de fericit în vreme ce în mine se întindea durerea, lăsându-mi pe obraji un zâmbet cât urma unui bisturiu. Eu n-am știut să plâng. N-am lacrimi pentru azi cum n-am avut nici ieri. Numai zâmbeam, tăceam, râdeam pe afară în hohot și în mine îmi strigam ce mult […]
Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei
Îmi spunea goală dar foarte serioasă că o perioadă nu o să ne mai vedem. Cât? Nu știa. Îmi cerea acest timp pe care ea avea nevoie să îl petreacă singură. Poate că la rândul ei îl simțea curgându-i pe umeri ca o eșarfă de mătase, asta în singurătățile sale despre care eu nu știam mai nimic.
Dimineață în Bruxelles
Nu ți-aș lua vreodată cerul, mi-ai spus într-o seară ploioasă. Eu construiam și-mi spuneai ziditorul de clipe, de timpuri, de tine așa de frumoasă. Nu ți-aș putea lua viitorul, mi-ai spus într-o zi friguroasă. Eu te zideam și-mi spuneai păstrătorul de doruri, de gânduri, de tine așa de frumoasă. Vino să-ți mângăi părul, spuneam, tu […]
Neiubirea
De azi începând neiubesc neiubirea și aleg să iubesc între oameni și cer fericirea
Tu nu ești a mea
Să nu cumva să uiți vreodată că tu ești liberă și-ți aparții