dua

bate ceasul, bate ora,
bate vremea tuturora
sub o lună cât un soare,
prin cuvântul care moare
peste pieptul care doare.

Zi!
pentru tot ce a fost și este
peste limba ca un pește,
pentru cel care iubește,
pentru cel care omoară
cu-un cuvânt și-o vorbă goală
peste fruntea ca o stâncă,
peste inima adâncă,
peste piepturile goale,
peste ochii ca izvoare;
pentru ce a fost și moare
peste buza strânsă tare
peste pumnul și mai tare,
pentru zări și pentru zare,
pentru depărtări amare,
pentru ceață, pentru soare,
pentru zbor și pentru zboare,
pentru casa ta, tătare.