Moartea lui Norocel
florile mele au vara mărăcini și primăvara bulbi otrăvitori. eu sunt o floare.
vor v zakone
într-o zi, călăreții de pe antebrațul stâng vor pleca în galop de pe mine cu tot cu piele
Dincolo de marginea lumii
într-o zi am să te iau de mână și am să îți arăt marginea lumii. o să scobesc în ea cu degetul și o să te întreb ce crezi că e dincolo de pielea ei.
Austriacul a avut dreptate
Austriacul a avut dreptate: o simfonie trebuie să cuprindă în ea lumea. Uneori îmi place să cred că nimic altceva nu contează în afară de muzică.
Un breton cuantic
Mă întreb dacă tu exiști cu adevărat altfel decât în afara ochilor mei. Mă întreb dacă nu cumva dispari atunci când îmi întorc ochii în altă parte și reînvii numai atunci cînd te gândesc și te caut.
Fiii cerului
imperiile încă stau așezate iar cetățenii lor nu știu că noi de abia peste o mie de ani vom porni.
Ce va fi
Munții nu știu ce va fi. Munții sunt singuri și își doresc să fie oameni. Munții își doresc să se scuture de zăpadă și de pietre.
Locul unde pereții se unesc
Azi am aflat că trebuie să mă feresc de colțul unui cub, de locul unde pereții se unesc cu tavanul.
Când avem nevoie de mere
când simt că nu îți sunt destul e ca atunci când calci în smoală și îți rămîne talpa piciorului în urmă.
O garsonieră pe bulevardul Mamaia
Femeia se uită atentă pe stradă la autobuzul 40 și pare atât de tânără cu buburuza aceea roșie care i se plimbă pe maieu.
Femeie!
corbii mei au zburat, nu mai e nimeni să țipe în mine, femeie, unde mi-ai ascuns legiunile, femeie, cine sunt acum, unde mai plec eu și cu cine, unde mai zbor, unde mai săgetez din galop
Despre meri în Dâmbovița
Vreau să miroasă a mere în viața noastră pentru că am înțeles că doar tu mi-ai putea arăta rădăcinile de sub pomii pe deasupra cărora până acum am zburat căutându-le sensul.