Mitică blajinul
Pe voi, călăreții care ați schimbat lumea și astăzi ați vorbit tătărește cu mine în Tuzla.
Pe voi, călăreții care ați schimbat lumea și astăzi ați vorbit tătărește cu mine în Tuzla.
nu s-a schimbat nimic, de mii de ani nu s-a schimbat nimic, oamenii simt la fel, trăiesc la fel pe dinăuntru deși în alte limbi, cu alte cuvinte, cu altfel de gânduri
Noe trebuie că s-a simțit tare singur pe arcă, stând la cârmă cu un porumbel în buzunar.
Mahler, contrapunct, univers, copii care cresc subit pe același teren de fotbal, terase mici cărora le cresc ziduri și se transformă în cârciumi mature, iarăși Mahler și contrapunct.
Sunt cel care am fost și poate cel ce va fi; eu cel de acum nu exist decât prin urmele lăsate înapoi și speranțele împrăștiate înainte.
Dacă nu l-aș închide la loc, mîine s-ar învârti și ar dansa prin oraș, el, cu mirosul lui de faun liber
Continuarea firească a gândului tău scris în două puncte despre ce ar fi putut să fie gestul lui cineva, dacă ar fi fost.
Câteodată stelele se întâlnesc și atunci nu mai sunt singure. Dansează și vibrează fără ca măcar să știe că dansează și se consumă câte puțin una din cealaltă - acum gravitația ta, iar acum gravitația ta, până ce devin una.
Tu bea-ți liniștită cafeaua, azi mă ocup eu de dualitatea dintre undă și particulă.
Lasă-mă să respir și să îmi fac ordine în gânduri iar tu ocupă-te de toți oamenii, de toate pietrele, de toate șoaptele.
plânge-ți oamenii, Nimrude, în ei s-a împietrit palma caldă și sărutul pe ochi și fruntea lipită de frunte s-au trecut în uitare și dorul de om viu a fugit de la dânșii încoace
uneori timpurile se contopesc și atunci nu mai știi dacă s-a întâmplat întâmplarea sau se va întâmpla așa cum ceașca de cafea e nebăută pentru că încă nu a fost făcută dar ea există ca idee fără conținut.