Dragoș Șerban despre » douămiisme

Mitică blajinul

Pe voi, călăreții care ați schimbat lumea și astăzi ați vorbit tătărește cu mine în Tuzla.

Rictus

nu s-a schimbat nimic, de mii de ani nu s-a schimbat nimic, oamenii simt la fel, trăiesc la fel pe dinăuntru deși în alte limbi, cu alte cuvinte, cu altfel de gânduri

Noe și peștele

Noe trebuie că s-a simțit tare singur pe arcă, stând la cârmă cu un porumbel în buzunar.

Mahler și Nora Iuga

Mahler, contrapunct, univers, copii care cresc subit pe același teren de fotbal, terase mici cărora le cresc ziduri și se transformă în cârciumi mature, iarăși Mahler și contrapunct.

Faun fără portocale

Sunt cel care am fost și poate cel ce va fi; eu cel de acum nu exist decât prin urmele lăsate înapoi și speranțele împrăștiate înainte.

Faun cu portocale

Dacă nu l-aș închide la loc, mîine s-ar învârti și ar dansa prin oraș, el, cu mirosul lui de faun liber

în tâmplă

Continuarea firească a gândului tău scris în două puncte despre ce ar fi putut să fie gestul lui cineva, dacă ar fi fost.

Despre menuet și singurătatea stelelor

Câteodată stelele se întâlnesc și atunci nu mai sunt singure. Dansează și vibrează fără ca măcar să știe că dansează și se consumă câte puțin una din cealaltă - acum gravitația ta, iar acum gravitația ta, până ce devin una.

Erotică cuantică

Tu bea-ți liniștită cafeaua, azi mă ocup eu de dualitatea dintre undă și particulă.

Ora unu, timpule, universule, perfectule

Lasă-mă să respir și să îmi fac ordine în gânduri iar tu ocupă-te de toți oamenii, de toate pietrele, de toate șoaptele.

Nimrud

plânge-ți oamenii, Nimrude, în ei s-a împietrit palma caldă și sărutul pe ochi și fruntea lipită de frunte s-au trecut în uitare și dorul de om viu a fugit de la dânșii încoace

Tuaregul de hârtie

uneori timpurile se contopesc și atunci nu mai știi dacă s-a întâmplat întâmplarea sau se va întâmpla așa cum ceașca de cafea e nebăută pentru că încă nu a fost făcută dar ea există ca idee fără conținut.