Geometria omului
Nu există sâmburi pătrați și nici linii intersectate sângeros între vii. Nu există celule pătrate. Nu există unghi ascuțit între oameni. Capul lor este rotund ca pentru mângâiere.
Cheia viselor
Ferește-te doar de mersul fără vise pentru că ochii neînchiși la timp prind lacrimi.
Cercul tuturor lucrurilor
În zilele acelea gura mea va striga în pustiu, întru mine va striga și va chema ce este de chemat din ieri înspre azi
Tăcuta mea în timp femeie
cel care așteaptă în tăcere din tăcere timpul prefăcut în piatră și tăcuta lui femeie
Marginea
demult, m-am învelit cu o pelerină pe care am învățat să cos câte un vis cât o stea, câte o literă cât un cuvânt
Împăratul e gol
Năzuințele mele sunt schimbătoare și vălătucite ca norii de furtună împrăștiați în cele patru vânturi de fascinația noului;
Lupii Caucazului
Urlă lupii înspre Elbrus fiecare câte un glas, umblă în cerc cu barba mare fiecare câte un pas
Boldu Crețuleasca
aici e liniște și copacii vorbesc în cuvinte necopăcești și îți spun să te îndrepți spre lumină, te sufocă pădurea altfel.
Autoportret
sunt un fel de paranteză pusă într-un nimic discret, ce discretă ipoteză...
Benim dağ (muntele meu)
după atâția ani te-am revăzut și ți-am cântat așa tăcut precum mă știi și te-am rugat cântând în fluierul scobit din osul meu un pic albit cu fiecare pas ce am pășit
Porumbelul negru
azi am văzut porumbelul zburând printre ghearele uliilor; era negru de fum și cerul albastru pătat cu un sânge ca laptele dulce de pasăre, era negru de fum și zbura printre zdrențe de cer sfâșiate cu ciocul de ulii,
Pierduta inocență a cuvintelor
acum treizeci de ani, oamenii își vorbeau cu altfel de cuvinte, alese pe sprânceană, literă cu literă, cu vocala lustruită astfel încât să lucească prin dinți a curat când e spusă.