Tăcuta mea în timp femeie

Câte-n cuiburi rândunici
gândurile ei sub frunte
și câți spini stau pe urzici
sunt sub fruntea ei de multe;
și nespuse și ascunse
gândurile ei sub frunte
către buze nu sunt duse,
n-are cine să le-asculte
decât cel care așteaptă
în tăcere din tăcere
timpul prefăcut în piatră
și tăcuta lui femeie.

Într-o zi, timpul acesta îl voi preschimba în fluture de mătase și îl voi lăsa să zboare. Atunci vom fi liberi și nemuritori.