Dragoș Șerban despre: douămiisme

Carte în lucru. Va apărea în toamna anului 2015. Este jurnalul unei călătorii spre Caucaz, pentru a găsi focul furat zeilor de Amirani, cel cunoscut de greci și sub numele de Prometeu.

foc-lemne-daltuite

Lemne dăltuite

Dragos Serban

-

Omenirea e mai săracă acum cu un braț de lemne dăltuite. Dăltuitorul e mai sărac cu o amintire iar pământul, ei bine,
pământul este același pentru că cenușa i s-a înapoiat.

steaua-spica

Steaua Spica

Dragos Serban

-

Din când în când, omul vede o stea strălucitoare în preajma lunii când de fapt acolo sunt două stele care dansează împreună.

Salar Uyuni, Bolivia

Sufletul meu

Dragos Serban

-

Sufletul meu este o sală înaltă și rece cu tavanul boltit din care plec uneori în grabă ca să stau singur la soare.

namazlik

Sămânță încolțind, namazlîk

Dragos Serban

-

Odată ca niciodată am îmbrățișat un brad. Cu urechea lipită pe scoarța lui am auzit cum îmi șoptea două cuvinte fâlfâind din crengi.

Femeie în hipostil

Dragos Serban

-

cât ești de fragilă cu pântecul tău moale, cu spinarea sprijinită de oase ca de o cârjă, cu inima ascunsă sub pieptul dezvelit

Bizanțul ca o tartină

Dragos Serban

-

E plin Bizanțul de vagabonzi și palicari, e gălăgie aici, fete oacheșe servesc rachiu și măsline, se fumează ciubuc și se joacă aprig.

poza-plaja-ianuarie-iarna

Eu albastru

Dragos Serban

-

Mica mea plajă, fîșie de nisip cu bucățele din eu.

pe-lipscani-1942

Cafea după 70 de ani

Dragos Serban

-

Citesc istoria ca pe un bildungsroman în care timpul se schimbă iar omul rămâne imuabil. Într-o cafenea pe Lipscani trei prieteni vorbesc azi în șoaptă despre război.

paianjen

Hârtie țesută la marginea lumii

Dragos Serban

-

Sunt între oameni unii oameni fragili și subțiri. Ei se strecoară tăcuți peste marginile lumii, apoi se așază într-un colț și ascultă și țes.

bufnita-glezna-picior

Pisici, bufnițe, glezne și cafea

Dragos Serban

-

Despre fata îndrăgostită de pisici tărcate, de glezne și tălpi goale, de conturul miezului existenței sale pe care o numește „Ea”, de contrastul dintre verde și roșu, de albastru și suflete, de bufnițe și de timp.

fresca-pompei

A doua amintire din vremea lăcustelor

Dragos Serban

-

De asta, suflete, iubesc pietrele, le las să te mai poarte și ele ca un pântec când obosesc să simt și să te port.