Dragoș Șerban despre » douămiisme

Un punct cu ochi

Degeaba îmi spui să stau și să te aștept; nu vezi că timpul trece altfel între noi? eu îl observ cuminte, un punct cu ochi aflat deasupra valului pe care tu plutești

Copilul care șoptea în ploaie

și a venit în seara aceea o ploaie mare, oamenii alergau și carnea le tremura pe oase săvârșindu-le formele pline cu esența zborului.

Sânii tăi din praf de stele

Știai că fierul din sângele tău s-a născut în interiorul unei stele care a explodat, înghițind planete și ființele care poate au existat acolo, cândva? Ce sacrificiu ca tu să exiști azi! Măcar pentru atâta lucru și ar trebui să te iubesc...