Guten morgen, Herr Mahler
Îți zic nebun descoperindu-mi capul în timp ce cu o mână mi-aș aranja reverul de la haină.
Lipovenească
ce să facem, asta e, poate se mai răcește apa, așa îmi spunea numărând pe degete hamsiile printre înghițituri de votcă limpede.
Schiță tristă
Ar fi absurd să te aud, să te înțeleg, să încerc să te înțeleg atâta timp cât știu că ai contur. Îl văd peste tine ca pe o aură desenată cu creionul chimic, întunecată de jur împrejur.
Pe străzile din vechea Colentină
aici timpul trece altfel, împrăștiat pe câte trei sau poate patru generații împreună. aici miroase altfel, a vii boltite și a tei, a corcoduși și a scândură bătrână.
Copilul din mine
Aștept zăpada să cadă și anul ăsta peste iarbă iar eu să mă ascund sub straturi groase de molton și-n ascunziș să joc din nou o leapșă și-un șotron, ca un copil ce sunt, ascuns sub haine groase și o barbă.
Teoria relativității
tu ești egală cu viteza luminii mele la pătrat.
Ajaruli dialogis
Dorul este efectul unei dezordini, unei alcătuiri incomplete în spațiu și timp. Dacă până la urmă nu se ajunge la un echilibru, apare un paradox. Iar universul se apără de paradoxuri prin distrugere, prin eliminare.
Vibra un punct în Anatolia
Închizi ochii și nu te gândești la nimic, îți stăpânești orice gând, orice idee, orice imagine, orice sunet ar încerca mintea să născocească. Te negi. Acesta este cel mai greu lucru, pentru că mintea omului definește greu nonexistența și îi este dificil să te transpună, fie și pentru o fracțiune de secundă, întru nimic. Dar trebuie să ajungi acolo, ca să te poți naște.
Drepți!
Respiră, scrâșnește și fugi, gândește în mers ordonat și înșirat câte un gând, apoi altul și altul
Ecou georgian
Din când în când, inima mea se încalță și pleacă. Îmi lasă pe piept un carton pe care scrie „vin imediat” și dispare fără urmă cu prima marshrutkă din stația Didube
Moartea lui Amirani
ca om, am căutat sensul infinitului. ca munte, am aflat că nu există trecut și viitor, doar un infinit de posibilități
Douămiisme
Douămiisme are două secțiuni distincte, aflate în oglindă. Prima parte, numită „călător la sud de Caucaz în țara pietrelor care cuvântă”, este jurnalul unei călătorii de-a lungul țărmurilor anatoliene ale Mării Negre, apoi în Georgia, din portul Batumi până în Tbilisi și de aici spre versantul sudic al muntelui Kazbek.