Lipovenească

lipoveanul fără pește în barcă e ca ciorba fără oțet;
ce să facem, asta e, poate se mai răcește apa,
așa îmi spunea numărând pe degete hamsiile
printre înghițituri de votcă limpede.

– altădată le număram cu furca…

era șase, prea cald afară, iar el mirosea
a votcă, a pește și a ulei de motor.

îl cheamă Vladimir dar prietenii îi spun Blondu.

peste douăzeci de minute avea să răsară soarele.

el privea cerul zâmbind știrb
și părea să îmi spună, cu accent rusesc:
viața e frumoasă, cetățene Podsekalnikov.