Guten morgen, Herr Mahler

M-ai făcut, nebunule, să îndrăgesc Viena.

Îți zic nebun așa cum ți-aș zice prieten
într-o dimineață pe malul lacului Attersee.

Îți zic nebun descoperindu-mi capul
în timp ce cu o mână mi-aș aranja
reverul de la haină.

Îți zic prieten așa cum ți-aș zice
fericitule, fără ca tu să fi cunoscut
fericirea profundă.

Îți zic fericit pentru că ai știut
când să mori și alături de cine.

Îți zic fericit pentru că ai închis ochii la timp
și decenii scuipate în derâdere pe harta Europei
au trecut peste tine ca un fum, fără să le mai știi.