Dragoș Șerban despre » douămiisme

Libație norsă

reci ochii noștri, tari brațele și împietrite ne fie inimile.

Cal abhaz

Până la piept am să îmi îndemn calul să intre în apă, să simt valurile cu degetele de la picioare și cu călcâiele bine înfipte în scări.

Arătătorul sufletului tău

Orașul a tăcut îmbrățișând statuile de piatră, uite, prin crăpături le iese ca un abur sufletul, ca o idee, ca un cuvânt, ca o poruncă, fii.

Căderea Bagdadului

Închide ochii și privește atent, Ogodei, îi spune corbul. Ogodei îi închide și nu mai e singur în stepă, în el așteaptă înțepenite 99 de ființe, 55 albe și 44 negre.

Sala oglinzilor

trăiesc prin amintirile voastre despre mine, pietrelor, oamenilor, cailor.

Metal pe sticlă

când aveam șapte ani am auzit metalul cântând în craniul meu, prin os l-am auzit nu prin urechi și un medic chirurg mi-a spus că am avut noroc

Când voi topi timpul

Am să topesc într-o zi timpul ca pe mierea ta albă în ceaiul de ficat al Venerei. Să mă ierți dacă vocea mea se va auzi hârjâită - timpul topit trece grrrrreu

Vis postatomic

Iubita mea citea, între timp, despre zeii Olimpului și îmi punea întrebări fără să știe că eu visez viitorul cu capul între coapsele ei.

Antimuzica

ultima geană de om de pe ochiul drept al ultimului om care în două picioare va mai simți nepăsător timpul ca pe un lucru deloc dureros

Fluturele lui Euler

Sunt în viață lucruri despre care e greu să scrii pentru că e greu să gândești despre ele și cuvântul nu se poate naște din nimic, precum o idee.

Ordinea tuturor lucrurilor

Timpul face pietrele să înghită pietre și oamenii să înghită alți oameni apoi să îi nască prunci. Dar timpul pietrei nu este timpul omului.

Așa plâng cecenii

Cecenii nu pot să plângă decât pe dinăuntru, când se roagă