Dragoş Şerban în acum treizeci de ani, oamenii își vorbeau cu altfel de cuvinte,
alese pe sprânceană, literă cu literă, cu vocala lustruită
astfel încât să lucească prin dinți a curat când e spusă.
acum treizeci de ani, oamenii încă roșeau la auzul nespuselor;
oamenii încă citeau și își vorbeau ca din cărți când vorbeau,
apreciatele și iubitele cărți, universuri vorbite într-o lume tăcută,
o culoare în cuvinte într-o lume prea gri și cu limba tăiată
de-o seceră grea construită din aur.
s-au pierdut toate astea.
cuvântul a fost înlocuit de poze iar gândul se întinde leneș
peste ele, atât de leneș că a înlocuit cărțile cu citate
și imaginația cu imagini de-a gata.
azi, doar nespusele se mai spun cu vocala murdară
și doar ele dintre cuvinte mai provoacă emoții.
oamenilor le-a crescut la loc limba dar le-au murit cuvintele
câte unul pe dânsa și miroase a hoit când vorbesc.