Benim dağ (muntele meu)

după atâția ani te-am revăzut…
tu ai rămas la fel cum te-am știut,
eu mai trecut prin lume cu un pas.
eu am plecat atunci, tu ai rămas.

după atâția ani te-am revăzut
și ți-am cântat așa tăcut
precum mă știi și te-am rugat,
cântând în fluierul scobit
din osul meu un pic albit
cu fiecare pas ce am pășit:

să nu mă praf, să nu mă ploi,
să nu singurătate în doi,
să nu mă ierbi călcat de cerbi,
să nu mă cerți în pași desculți,
să nu mă orbi târât de șerpi,
ci să mă ierți și să mă asculți.

eu te-am rugat, tu m-ai iertat
spunând că nu ai ce să ierți
și nici ce oase albe să mai cerți.