Dragoş Şerban în când simt că nu îți sunt destul
e ca atunci când calci în smoală
și îți rămîne talpa piciorului în urmă;
așa îmi rămân eu în urma ta
când simt că nu îți sunt destul,
că nu-ți sunt nici aproape
nici departe,
nici acolo nici aici,
un pendul bezmetic
obsedat de timp,
mereu prea înapoi
sau prea înainte.
noi doi avem nevoie de mai mult prezent,
de o precizie elvețiană,
de mai puțină smoală
și de mere.