Acestea sunt lucruri știute; cunoașterea lor se petrece agale, în vreme ce sinele devine un animal taciturn, aparent greoi și ursuz, care evită omul.
eu merg pe viața ei cu viața mea având luceafărul în chip de certitudini
Uneori, stomacul e un țăran ursuz și încruntat. Iisus mai vine pe la el să îl întrebe ce face.
uneori, viața e o haină strâmtă.
O viață muncitorească, unde hărnicia construcției permanente de amintiri înseamnă că ești prevăzător, că pui deoparte.
plângeţi-l pe acela pironit pe lemn - dumnezeul jertfit pentru oamenii care şi-au lăsat zarurile să îi considere goliciunea ca încălcând standardele comunităţii.
Do You Want to See More Posts? The more friends you add, the more posts, photos and videos you’ll see in News Feed. Aș putea să am păreri despre împărați; despre chiruții cu verbul bolovănos, însetați de paftalele aurite ale puterii pe care le poartă strâmb, așa cum obsesiv-compulsivii își poartă ideile fixe. Aș putea […]
Regăsirea sinelui născător de cuvânt este o lumină pe care numai cei ce au avut parte de întuneric o pot vedea cu ochii închiși.
timpul trece dureros. cruzimea metamorfozei copilului în adult când cu fiecare secundă îți mai iese un dinte sfâșiind din conștiința prezentului ca dintr-o gingie.
iată-ne, domnilor, descoperind cea de a cincea dimensiune, cea în care sinele se retrage uneori ca pruncul în brațele mamei. că de aici venim și tot înspre ea ne îndreptăm.
da, așa s-au născut semnele. scrijelite de oameni pe pietre, fiecare linie o conștiință. eu sunt eu și toți acești cetățeni.
iată încă un țăran bătrân care moare călare