Fugi, fugi cu picioarele subțiri și imaginare care îți sprijină diformitatea devenită timp
Mă lepăd, Doamne, de ideea de haită, doar lemnul e sfânt, fi-voi de azi copac. Tăiați-mă și timpul se va prăbuși peste voi.
Vezi? E vorba despre perseverență și răbdare.
Iată-te diform, un pinguin cu gâtul excesiv de lung, cățărat pe picioroange puternice. Te uiți în gheață ca într-o oglindă, încuviințezi și îți spui: am devenit.
Cred că iubirea asta e singurul lucru care ne urmează în vremea lăcustelor. De-aș putea măcar să îmi amintesc...
am fost câine și pasăre și om, ce blestem să nu fi uitat nimic și să înțeleg vântul
Într-un bloc aflat undeva la marginea Bucureștiului, într-un balcon, o fată își face o poză cu telefonul.
Când se scrie corect BINE ÎNȚELES și când se scrie BINE ÎNȚELES? Exemple corecte și incorecte cu adverbul bineînțeles. Niciodată nu scriem bineânțeles.
aici, doar aici voi murmura iarăși cuvintele știute și voi fi primul măslin care va cânta în grecește.
nu am pe cine să strig pentru că pământul, întregul pământ sunt eu. doar înclin ușor din cap și îngân un cântecel vechi.
Și totuși, gândi Hrisostom, mai este ceva aici. Mai este ceva care poate fi simțit dar nu poate fi atins, precum vântul. De ce pleacă ei, cei puțini?
Așa se desfășoară viața pe banchiză, netulburată. Probabil la fel ar fi continuat dacă, nu se știe cum, un călugăr nu ar fi ajuns aici să înțeleagă și să își pună întrebări.