Ritual cu vin georgian
După-masă, veneam obosit de la serviciu. Știam că trebuie să ies cumva din acest carusel, dar mai știam și că după primele două pahare de vin din Kakheti oboseala și răul vor dispărea.
Ce scriu
Prima poezie am scris-o în clasa a doua și este singura pe care o știu pe de rost. În clasa a cincea am început să scriu texte mai lungi, culminând cu o continuare a romanului Omul invizibil al lui H.G Wells, pentru că am fost dezamăgit că eroul principal moare. Scrisul a devenit însă un obicei abia prin liceu când pentru mine, tăcut și introvertit, reprezenta singurul mijloc de a-mi exprima anumite stări.
Astăzi scriu pentru că nu găsesc că aș avea altceva mai bun de făcut și pentru că mă fascinează cuvintele. Dacă l-aș alege pe cel mai frumos, aș spune că acela este „lu crai”, ceea ce în dialect salentin înseamnă „mâinele”. Asta pentru că „ieriul” nu mai contează decât ca istorie și pentru că ce este după mâine este doar vis. Lu crai este singura construcție cu adevărat palpabilă a prezentului iar expresia a trăi de azi pe mâine ascunde o nobilă înțelepciune, dincolo de sensul peiorativ pe care i l-au atribuit oamenii.
Borș de sfeclă
Mi-am privit îndelung trecutul, atâta cât să aștept să fiarbă legumele în ciorbă, înainte să adaug borșul. L-am găsit neschimbat. Același băiețel care umbla cu nasul pe sus că să miroasă toamna pământului amestecat cu frunze jilave. Același tânăr cu inima pe malul mării, într-un noiembrie cu valuri mici dar dese. Același om. Apoi, eu. […]
Joaca de-a timpul cu șervețel
Ce ți-ar fi trebuit când erai copil? M-a întrebat fosta soție. I-am răspuns fără să stau pe gânduri: dar tu dacă ai fi un șervețel mototolit la piept de bunicul tău, ce cuvânt ți-ai fi dorit să scrie pe tine?
Sacrificiu
de bună seamă marele cer albastru are să îi cadă greu peste umeri, el o să îl țină strâns de copite și cu această ofrandă în spate o să apuce din nou spre apus, de data aceasta desculț.
Mordrien
fără sens, fără ambiția luptătorului, doar liniștea celui care știe că se îndreaptă oriunde.
Câinele negru al tatălui meu
doar o femeie îmi simte greutatea uneori și colții mi-i știe prin urmele pe care le cercetează a doua zi dezvelindu-și în fața oglinzii sânii
Fericire de aprilie
Am venit doar să scriu că sunt fericit. Acum o să mă întorc la bucătărie unde feliile mi-au sărit demult din prăjitor.
De unde venim noi, tată
Din după amiaza ultimului imperiu al lui Marduk, i-am spus. Atunci te-am găsit, când a căzut Babilonul, când a ars Nipurul, Ur și Urukul.
Listă cu lucruri de făcut
oamenii să râdă înfundat, să mă arate cu degetul, să strige măscări, în fine, treaba lor. (important e să creadă toți că sunt cel mai sănătos clovn din oraș)
Gânduri în Constanța
Niciodată nu m-am simțit mai liber decât atunci când nu am mai avut nimic. M-am trezit cu gândul acesta, cu care am fost de acord inițial, în vreme ce mă spălam pe dinți. Apoi, treptat, sorbind din cafeaua proaspătă, am decis că există nuanțe.