Orizontul evenimentelor este aici

Încerc să reduc totul la un punct. Să îmi fac cuib acolo, în nimic, cu puf și petale.

Uite, am adus în plisc o frunză uscată, prima mea noapte nedormită. Era prin anii 90. O nuntă la cort, în gruiul Snagovului. Mirosul de grătar, timpul petrecut fără jucării, explorarea unui nou însoțit de muzică tare, un amestec de lăutărească, protomanele și o veselie care mă excludea exact prin acest principiu al noutății, al altcevaului pe care nu învățasem încă să îl înțeleg.

Același principiu de neînțeles trăit azi, în afara punctului, când băiatul meu îmi spune că […]

Analizez. Gândesc. Iau decizii de om matur și responsabil.

Punctul acela este irezistibil; mă atrage. Orizontul evenimentelor este aici, unde nu mai există timpul perceput omenește, ci stelește, cel care îți spune că totul e de fapt gravitație.