Mara a fost singurul om care mi-a oferit sentimentul binecuvântat că aparțin unui suflet, în rest am fost atras doar de drum. Nu atât liniaritatea și siguranța lui carteziană, bine definită și lămurită în spațiu, cât asemănarea cu timpul. Și drumul, ca și timpul, este infinit dar în același timp are margini.
Cum aș putea să păcălesc timpul? Cum aș putea să păcălesc o condiție, un fenomen? Cum altfel decât prin propria mea percepție a acelui fenomen. Nu îl pot altera, îmi pot modifica doar felul în care îl privesc.
Poate că mă voi întoarce ca fluture într-o zi, dar nimeni, absolut nimeni nu are voie să mă vadă vierme.
Dorul este efectul unei dezordini, unei alcătuiri incomplete în spațiu și timp. Dacă până la urmă nu se ajunge la un echilibru, apare un paradox. Iar universul se apără de paradoxuri prin distrugere, prin eliminare.
mi se presară gândul, mamă, înspre pământ să prindă rădăcini de buruiană, să înflorească buruiana un cuvânt și să-l rostesc să aflu cum te cheamă.
Bucură-te, zic, ziua de azi pentru noi va avea 25 de ore. Este de abia nouă, ce vrei să facem până la zece, când va începe discuția noastră și îmi vei spune că viața te aruncă mereu cu nasul în noroi?
Închizi ochii și nu te gândești la nimic, îți stăpânești orice gând, orice idee, orice imagine, orice sunet ar încerca mintea să născocească. Te negi. Acesta este cel mai greu lucru, pentru că mintea omului definește greu nonexistența și îi este dificil să te transpună, fie și pentru o fracțiune de secundă, întru nimic. Dar trebuie să ajungi acolo, ca să te poți naște.
Îmi imaginez că într-o zi oamenii își vor rezolva diferențele de opinii prin dialog, iar dacă altfel nu se va putea, nostalgicii vor avea la îndemână replici airsoft ale armelor, de dragul vremurilor trecute. Îmi imaginez că „teatrele de operațiuni” vor deveni o primă variantă - beta - a unui imens holospațiu dedicat curățării acestei realități de tot ce înseamnă distrugere.
Când mergi prin spini, nu o să uiți niciodată de unde ai plecat. Oricând te vei putea întoarce pe urmele propriului sânge.
Am fost prizonierul propriilor alegeri. De fiecare dată când am ales, vechiul drum s-a oprit și un altul a început. Eu am murit puțin și m-am născut puțin după aceea.
Paliashvilli a compus opera Daisi într-unul din momentele de răscruce în istoria Georgiei: invazia rusă din 1921. Țara a fost transformată în republică sovietică pentru următorii 70 de ani.
podul este locul unde jucăriile îmbătrânesc singure fără de copil