Armânlu nu cheari
Ce tristă ar fi lumea fără soare și cât de singuri frații fără frați, orbecăind tăcuți și muți și întunecați și prea însingurați în lumea asta mare.
Jocul de-a Republica
Au apus vremurile descălecătorilor, ale spațiilor vaste, ale întemeietorilor de cetăți. Astăzi călcăm din cetate în cetate, din republică în republică, astăzi cel care descalecă primește un număr și devine urgent cetățean.
Fericiți rătăciții în vânt
Fericiți insularii, cei cărora numai oceanul le mărginește singurătatea. Fericiți rătăcitorii fără de margini, fericiți cei ce cunosc libertatea. Fericiți călătorii departe atunci când barbarii vor arde cetatea.
Leoaica de pe Voroneț
Între noi curge un râu de foc și nu ne mai găsim; l-ai cunoscut, leoaico, l-am cunoscut și eu. De ce mai curge râul și cum să ne găsim? Leoaica stă pe un mal, pe altul stă un leu. Mă întreb de ce există, de ce ne împărțim?
Planta curry – Helychrysum italicum
Desi denumirea ei populara nu este cea mai inspirata, generand adesea confuzii, Helichrysum este o aparitie incantatoare in gradinile de mici dimensiuni. Nu cere multa apa si din aceasta cauza planta curry este o specie recomandata pentru conceptul xeriscape gardening, adica amenajarea unor gradini folosind plante tolerante la seceta. Intra in categoria plantelor aromatice dar […]
Scrisoarea lui Jabal din Qatif
Dragul meu, ai mirosit vreodată deșertul? Știi cum se simte, cum se aude și mai ales ce îți spune vântul uscat? Să mergi mai departe, să nu te oprești. Dacă te oprești, te îngropi singur.
Primele gânduri despre marșul București Constanța
Mai e o lună până când voi ieși pe poartă cu un ghiozdan în spate. Nu am nevoie de rucsac, voi avea la mine strictul necesar. Va fi cald și prefer să merg mai mult și mai repede cărând mai puțin.
Taie. Apoi, taie din nou.
Un profesor mi-a spus mai demult: „După ce ai scris știrea, ia-o de la început și taie tot ce e în plus. După ce ai terminat de tăiat, ia-o de la început și taie din nou din ce a rămas”.
Când degetele mă apucă de glezne
când sunt obosit e ca și când mi-ar cădea, rând pe rând, mâinile de la coate în țărână și m-ar apuca de picioare, printr-un gest nefiresc și grotesc să îmi spună că ajunge cu atâta alergare, că ar fi vremea să mă opresc și să merg liniștit la culcare.
pe Jupiter plouă cu diamante
pe Jupiter plouă cu diamante cât oul de palmipede, cât covrigul din coada câinelui jupiterian care se întinde leneș la umbra lui Ganimede când se oprește ploaia și a mai trecut un an.
Leoaica de pe Voroneț
Leoaica de pe Voroneț - Poezii. București, 2014
Nu știu de nimeni
în mersul meu dintre gând și cuvânt câteodată mi-e greu să mă știu și pe mine mergând așa viu pe pământ