Taie. Apoi, taie din nou.

Un profesor mi-a spus mai demult: „După ce ai scris știrea, ia-o de la început și taie tot ce e în plus. După ce ai terminat de tăiat, ia-o de la început și taie din nou din ce a rămas”.

Pentru că azi m-am culcat la șapte și m-am trezit la nouă, am avut suficient timp în cele două ore de somn să îmi aduc aminte ce îmi spunea nenea Ferenc. Da, eu când nu visez drumuri lungi și cai tătărești, visez știri. Și când m-am trezit, mi-am dat seama că așa ar trebui făcut și în viață, din când în când.

Să tai tot ce înseamnă balast, tot ce înseamnă informație inutilă, pe care o adaugi fără rost, doar ca să sporești numărul de semne. Ce ar trebui să rămână și ceea ce contează de fapt este esențialul, iar ăsta să fie dispus în viață sub forma piramidei inversate: cine, ce, când, unde…

Cine? Eu, tu, ceilalți, eu fiind obligatoriu în centrul vieții mele – pentru că eu exist și sunt conștient de propria existență, apoi tu – persoana cea mai importantă pentru mine, apoi restul.

Ce? Ce vreau de la viață.

Când? Când vreau să obțin ce vreau.

Unde? Unde vreau să traiesc, unde să se întâmple ceea ce vreau de la viață.

Asta este de fapt viața, asta este de fapt știrea. Restul e literatură.