Am scris, la un moment dat, că un călugăr mi-a spus că nu poți schimba trecutul. Am înțeles că nu trebuie să judec și dacă am făcut-o să mă iert. Așa cum i-am iertat și pe alții și am învățat să accept. Eram în Grecia când un călugăr mi-a spus că nu poți schimba trecutul, […]
este o colecție de texte absurde realizate prin colaje decupate din ziare și reviste.
Ar fi absurd să te aud, să te înțeleg, să încerc să te înțeleg atâta timp cât știu că ai contur. Îl văd peste tine ca pe o aură desenată cu creionul chimic, întunecată de jur împrejur.
Despre morți numai de bine, despre vii numai uitare; E valabil pentru oricine amintit după ce moare.
Suntem programați din naștere la curiozitate, suntem condamnați să ne punem întrebări. Faptul că există însă oameni care nu și le pun, care și-au pierdut acest impuls al curiozității, nu se datorează geneticii, ci unei alcătuiri sociale care, uneori, îl face pe individ să asocieze cunoașterea cu un exercițiu agasant și impus.
aici timpul trece altfel, împrăștiat pe câte trei sau poate patru generații împreună. aici miroase altfel, a vii boltite și a tei, a corcoduși și a scândură bătrână.
Dacă aș asocia cu o muzică picturile lui Edvard Munch, aceea ar fi muzica lui Gustav Mahler, de care am devenit fascinat în ultimele luni.
În vara aceea, războiul se simțea rece în aer, ca o toamnă timpurie. Pentru bătrâni, paradoxal, era o nostalgică aducere aminte a tinereții, una cu iz dulceag, din care se estompase toată amărăciunea celor trăite cândva.
Fiecare individ îndeplinește o funcție în societate, are un rol pe care și-l poate alege în funcție de condiții, în funcție de context. Când rolul lui devine acela de a lupta pentru destabilizarea acelui sistem într-un mod grotesc, fără să propună un alt sistem în locul celui pe care vrea să îl schimbe, acel individ devine o celulă mutantă care poartă în el un risc malign.
Aștept zăpada să cadă și anul ăsta peste iarbă iar eu să mă ascund sub straturi groase de molton și-n ascunziș să joc din nou o leapșă și-un șotron, ca un copil ce sunt, ascuns sub haine groase și o barbă.
Simfonia nr. 1 în Re major a lui Gustav Mahler este, de fapt, un poem simfonic în patru părți, care înglobează motive folclorice, în special în partea a doua, unde se reia obsesiv o singură temă (un Ländler, dans popular austriac).
tu ești egală cu viteza luminii mele la pătrat.