Puțini au fost cei care ne-au întrebat dacă avem nevoie de ceva, dar tot puțini au fost și cei cărora le-am cerut și nu ne-au dat. Puțini au fost cei la poarta cărora am bătut și nu ne-au deschis. Puțini au fost cei pe care i-am căutat și nu i-am găsit.
Sâmbătă dimineața, la 9. Aproape două săptămâni de dormit în păduri și pe câmpuri. Fără laptop. Doar cu un telefon cu taste și o agendă cu hârtie.
Azi îmi desenez lumea cu bucăți de inimă, mai mult sau mai puțin sfărâmate. Din loc în loc îmi las ghiozdanul din spate pe pământ; aici facem porțile.
Știi ce suntem? Doi gânditori de gânduri zgomotoase și începători de existențe, leoaică de safir, acolo unde nimic până la noi nu existase.
Nu există ucrainieni, nici ucrainian. Definiția e simplă și logică. Țara se numește Ucraina, nu Ucrainia, iar locuitorii ei se numesc ucraineni. Nu ucrainieni.
Am învățat să merg singur pe drumul meu pentru că doar aici mă așteaptă pe mine Dumnezeu.
Câteodată orele sunt atât de scurte în noapte că îmi ies gândurile din ele ca tălpile de sub o pătură ce nu mă mai încape.
Două berze au zburat fâlfâind larg din aripi când m-am apropiat de capul podului. O turmă mare de oi păștea pârloaga întinsă de-a lungul viitoarei autostrăzi, terenuri lăsate necultivate în așteptarea investitorilor.
Azi am făcut primul antrenament pentru marșul de luna viitoare București - Constanța.
Specii identificate astăzi pe traseul Balta Pipera, Lacul Săulei, Pădurea Andronache: Alior, Piciorul Cocosului
Se fac în curând doi ani de când am început să studiez popoarele din stepă. Ce îi face pe unii nestatornici, m-am întrebat, dincolo de ocupație (creșterea animalelor) și specificul zonei? Ce înseamnă pentru aceștia depărtarea?
Ce strâmbă lumină cade azi pe pământ și tremură iarba și îmi tremură pașii pășind șovăielnic și strâmb, rând pe rând.