Dragoş Şerban în Câteodată orele sunt atât de scurte în noapte
că îmi ies gândurile din ele ca tălpile
de sub o pătură ce nu mă mai încape.
Câteodată timpul îmi e mic și îl simt prea strâmt
lipit pe piept, pe inimă și în jurul meu,
ca o cămașă strânsă a vieții mele pe pământ.
O zdreanță descusută și ruptă la încheieturi
din care îmi ies, din când în când, câte un gând
când orele-s prea scurte pentru atâtea gânduri.