Al doilea caiet
Dacă pe ea nu am putut să o apropii și nici de plecat nu voi pleca, nu îmi rămâne decât să rămân și să construiesc o cetate. Cetatea mea, cu ziduri groase de indiferență și disimulare, apărată de cohorte de cavaleri ai duplicității.
11 iulie 2014
Haina este un instrument care ascunde realitatea de fi carne în spatele ideii de om, iar uniforma este varianta îmbunătățită a acestui instrument.
Despre eroi
Eroismul este o întâmplare, o nefericită întâmplare urmată de o statuie zidită pe un soclu în piața mare.
Drepți!
Respiră, scrâșnește și fugi, gândește în mers ordonat și înșirat câte un gând, apoi altul și altul
Gând cerchez
Iubesc tăcerile pentru că ele ajută la conturarea gândului ca ființă. Iubesc cuvintele rostite în limbi bătrâne pentru că trebuie să înveți pentru a le afla înțelesul. Iubesc vorbele spuse șoptit și molcom pentru că și înțelesul lor se umple de blândețe.
Stejarii tineri nu se tem de trăznet (2)
Azi am înțeles. Dacă iubești pe cineva, nu te aștepta ca sentimentul să se întoarcă imediat înapoi! Iubești un om pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce simte.
Ecou georgian
Din când în când, inima mea se încalță și pleacă. Îmi lasă pe piept un carton pe care scrie „vin imediat” și dispare fără urmă cu prima marshrutkă din stația Didube
Moartea lui Amirani
ca om, am căutat sensul infinitului. ca munte, am aflat că nu există trecut și viitor, doar un infinit de posibilități
Douămiisme
Douămiisme are două secțiuni distincte, aflate în oglindă. Prima parte, numită „călător la sud de Caucaz în țara pietrelor care cuvântă”, este jurnalul unei călătorii de-a lungul țărmurilor anatoliene ale Mării Negre, apoi în Georgia, din portul Batumi până în Tbilisi și de aici spre versantul sudic al muntelui Kazbek.
Un punct cu ochi
Degeaba îmi spui să stau și să te aștept; nu vezi că timpul trece altfel între noi? eu îl observ cuminte, un punct cu ochi aflat deasupra valului pe care tu plutești
Copilul care șoptea în ploaie
și a venit în seara aceea o ploaie mare, oamenii alergau și carnea le tremura pe oase săvârșindu-le formele pline cu esența zborului.
Despre România
Am trecut într-o dimineață pe un trotuar curat pe șoseaua Colentina. Trei femei stau pe bordură, așteaptă microbuzul și sparg semințe. Femeia în vârstă, privind cu invidie spre un viitor supermarket deasupra căruia scrie „Hoșgeldiniz”: Ai dreacu turcii ăștia… (face o pauză de o secundă, cât să își – ptî ptî – arunce cu limba […]