și încă ce adânci sunt oamenii dacă sunt lăsați să se oglindească în ei înșiși, unii din ei se vor vedea tâmplari pe dinăuntru înainte de a se vedea corbi sau mongoli
despre asta sunt eu, despre flori și mongoli așa cum tu ești despre râuri sărate și valuri.
Poveste de adormit florile.
când te joci cu timpul afli că îți cresc gheare noi, fiecare din ele însemnând altceva.
Corbul sunt eu, atunci când aripile îmi cresc negre și le întind a zbor ca pentru o îmbrățișare.
drumul meu este o iluzie pentru cel mai frumos cal trist de pe pământ.
ferește-te să trăiești în acum, strigă îngerii, e prea strâmt și prea deodată pentru un cerc atât de mare cu umbre și corbi
Mi-ar plăcea să ling răni în loc de timp, să te mângâi pe ceea ce ești acum în loc să te caut prin ceea ce ai fost.
Îngerii păreau walkirii care aleg dintre uciși iar Yggdrasil își tragea seva din Caucaz. Bea, mi-a întins Odin cupa în care turnase o picătură de apă moartă. Bea, să te faci întreg la loc.
în ieri mi-a căzut o măsea așa cum îmi va cădea în mâine calul care nu știe timpul, așa cum îmi voi împrăștia la picioare măsele și unghii și falange și cineva își va citi trecutul în ele.
Bunule, de ce ai prăbușit azi cerurile peste umerii mei? Nu știi că aripile mi-au căzut și nu pot să mai țin singur depărtarea? Fă-mă copac la loc, să dansez sub umbra mea.