Ritual cu vin georgian

În fiecare după-masă veneam obosit de la birou. O oboseală dezechilibrată, câșă, care îmi lăsa corpul să zburde însă îmi țintuia capul într-o menghină. Această oboseală știam că avea să dispară după două pahare de vin din Kakheti.

Primul pahar o îmblânzea. Vlăguirea se dizolva în vinul roșu și cobora – nu știu cum – prin vertebre înspre glezne, lăsând deasupra umerilor gândul sprințar, eliberat de apăsări. Al doilea pahar deja amorțea orice senzație trupească și le lăsa libere pe cele de dinăuntrul corpului.

După prima sticlă de vin eram afară, plimbându-mă pe străzile din cartierul Didube.

Pășesc apăsat pe asfalt fără a ocoli bălțile de pe trotuar. Mi-a lipsit paltonul meu gri șobolan, mi-au lipsit gândurile în altă limbă, vocea interioară răgușită, gravă, obosită de discursuri neîntrerupte ținute în tandem cu vârfurile cizmelor negre care par a se mișca singure, precum viața mea.

Urma apoi a doua sticlă, moment în care gândurile nu îmi mai aparțineau. Beznele luau locul sinelui dizolvat. Șuvoiul acesta de smoală care purta în el toate emoțiile reprimate de-a lungul anilor își făceau loc, în sfârșit, spre suprafață. Îmi ieșeau prin ochi sub formă de lacrimi, prin inimă și plex în chip de durere, prin gură ar mai fu vrut să iasă ca un strigăt, atâta doar că gura devenea ermetică, maxilarul încleștat. Ultima urmă de rațiune îmi împiedica urletul, atâta timp cât eram între oameni, nu în singurătatea vreunui munte. Așa că urletul se ducea spre frunte, după aceea spre ceafă, unde se încleșta rece la baza gâtului șoptindu-mi: tu trebuie să dispari. Nu te iubește nimeni. Nu te vrea nimeni. Ești singur aici.

Dimineața următoare mă trezeam speriat – nu, nu trebuie să mai las asta să se întâmple. De-a lungul zilei, rutina muncii și durerea de cap îmi ofereau o oarecare senzație de normalitate. Durerea era palpabilă, munca era logică, realitatea se așeza și era repusă în drepturi. Însă răceala aceea blestemată de la ceafă, care cobora pe șira spinării, rămânea.

După-masă, veneam obosit de la serviciu. Știam că trebuie să ies cumva din acest carusel, dar mai știam și că după primele două pahare de vin din Kakheti oboseala și răul vor dispărea.