Mereu m-am întrebat cine cumpără leucoplast cu rivanol în tramvai. Cât de mare e piața leucoplastului cu rivanol și ce cotă au vânzătorii ambulanți?
Metrouri grăbite, peroane, mulțime, cărți răsfoite între stații, o mie de pagini și vieți.
Cele mai frumoase cuvinte sunt cele nespuse încă până azi și care cuprind în sensul lor tot ceea ce nu există dar ar putea exista. Pentru că ele nu sunt, dar ar putea fi.
În jurul meu aleargă un struț cu pene de mătase, eu i le smulg pe rând apoi le vând cui vrea să aibă câte o pană din ce sunt, și păcătos și sfânt.
Și Totul s-a manifestat prin timp. Un moft, un gând, o idee.
Pentru vis, adică pentru zbor, mi-am răspuns singur, mult timp după ce mi-a pus întrebarea. Pentru zbor, i-aș fi răspuns, apoi aș fi întrebat-o la rândul meu: tu cum zbori?
Tot ceea ce există a existat dintotdeauna.
Efectele unui fenomen ale cărui cauze nu pot fi identificate produc neliniște, direct proporțional cu proximitatea efectelor față de om.
Cărțile nu sunt decât un suport trecător, un corp efemer al ideilor. De aceea sunt mai degrabă un cititor isihast, prea puțin preocupat de trup și interesat doar de ceea ce se află în umbra lui, adică între coperte.
În univers nimic nu e întâmplător. La fel și în mintea omului. Orice gând, orice vedenie, orice aruncare a conștientului în secundă este pentru că trebuie să fie.
când răsare luna plină pe bucata mea de cer înnorată sau senină... :)
cădea o moară pe Siret
și când să văd cum cade moara
din mâini, legată cu un șiret,
nebună să zmuci cățaua!