Nu atât locul, cât visul din el

– Doamne ferește! Și ce cauți acolo?
– Să cunosc.
– Ce să cunoști?
– Mai întâi limba, apoi oamenii, pietrele, drumurile și în cele din urmă să încerc să am un gând în limba aia.
– De ce?

Pentru vis, adică pentru zbor, mi-am răspuns singur, mult timp după ce mi-a pus întrebarea rămasă fără răspuns. Pentru zbor, i-aș fi zis, apoi aș fi întrebat-o la rândul meu: tu cum zbori?