Am înțeles că astăzi idei, doar idei, mărunte și mărgele idei și multe cuvinte, mărgele de sticlă cuvinte.
De fapt sunt al mării și al zării, nicidecum al Istanbulului, nicidecum al Siriei, nicidecum al oamenilor
Mi-a vorbit și eu nu am putut să îi spun niciun cuvânt.
Câteodată facebook este ca o câmpie înflorită unde poţi să zbori din om în om ca fluturele din floare în floare.
Aici nu va fi niciodată război, ce absurd.
Cât timp se ascunde în spatele ochilor tăi?
Câteodată mă spăl de păcate, alteori le împrospătez așa cum un bătrân împrospăta, zilnic, apa din glastra cu flori ofilite pentru alții, niciodată pentru el.
Am început anul cu Ion Creangă și Petre Ispirescu: „Câmpan Verde și Frumos”, „Țugulea taichii” și „Tinerețe fără bătrânețe”. Destin, timp, zmei, balauri.
O vedeam câteodată pe stradă, cu părul lung curgând de sub o glugă ridicată.
Recunosc că uneori opresc cuvintele în zbor, le îngheț într-un prezent perpetuu apăsând pe „Mark as unread”.
Sunt momente în viața mea când mi-e frică de artiști.
Cum aș putea să vă spun, doamnă, că sînteți frumoasă, cînd uitați ce tulburare a timpului riscăm...