Câteodată frica

Sunt momente în viața mea când mi-e frică de artiști.
Mi-e teamă de oamenii vii care scriu cuvinte frumoase,
mi-e teamă de oamenii vii care pictează culori frumoase,
mi-e teamă de oamenii vii care vibrează sunete frumoase,
mi-e teamă pentru că mi-ar putea veni ideea năstrușnică
să mă îndrăgostesc de acei oameni.

Să scriu, să pictez, să cânt, să dansez și câte și mai câte.
Și dacă aș face asta, se cheamă că aș sfâșia o parte din ei,
i-aș mânca hulpav ca pe o porție de idei în care aș adăuga
din mine câte puțin piper, poate și o foaie de dafin,
dar tot se cheamă că i-aș mânca pentru că eu ce iubesc consum.

Știu asta pentru că de câțiva ani Caucazul e mai mic cu un munte
și doar eu în lume cunosc teribilul adevăr al micșorării sale.