Și Totul s-a manifestat prin timp

iubesc marea pentru iluzia zborului,
pentru reflexia cerului din ea,
pentru lățime, lungime și adâncime,
pentru că de acolo am venit cândva

Dacă materia ar fi descompusă la o scală încă neimaginabilă și aș afla că totul e făcut din energie iar timpul este o proprietate a energiei, singura ei proprietate?

Dacă îmi imaginez un univers finit, atunci ar fi ca o spumă energetică a cărei alcătuiri se manifestă prin timp.

Presupun corectă teoria big-bangului și îmi imaginez cum totul a existat înainte de zidul lui Planck, aceeași cantitate de energie ca cea din tot universul de azi, dar fără timp. Fără timp, nu se putea manifesta ca alcătuire, ca existență. Ea era, dar totuși nu era, potrivit înțelesului meu al verbului a fi. Nu era pentru că nu avea când, nefiind timp.

Deși Totul nu avea timp, era tot ceea ce putea fi, ca idee, ca probabilitate, ca putință. O putință pe care prof. Panaitescu o numește virtualitate.

„Aceasta nu este nici materie, nici forță, nici dimensiune și nici legitate fizică. Este o entitate aleatorie care oscilează între a fi sau a nu fi, cum spunea Shakespeare. Ea există și nu există în același timp.” – G. Panaitescu

Și Totul s-a manifestat prin timp. Un moft, un gând, o idee. Dacă nu ar exista timp, lumea nu ar îngheța aș cum aș fi tentat să îmi imaginez, ci totul s-ar petrece deodată, totul ar exista deodată, tot ce poate exista ar exista și universul s-ar întoarce din nou la starea primordială în care tot ce poate fi este dar nu este.

Așadar, timpul e singura proprietate a Totului. Fără ea, nu ar fi nimic. Timpul precede totul, inclusiv spațiul.

Mai departe, din timp, pot fi extrapolate celelalte proprietăți ale Totului. Ele nu țin de Tot, ci de timp, deci sunt subproprietăți, subcaracteristici, pentru că sunt caracteristici ale Totului la momentul t, diferite de caracteristicile Totului la momentul t1.

If you analyze time very precisely, there is no present, in the real sense of the word: only past and future, no present! The sense of present that we have is a conventional notion. “Present” is a relative term. While in experience there seems to be nothing but the present, we actually experience only the illusion of the present.

Things are all the time moving, never fixed. So we can’t find the present. . . .

My point is not to deny the existence of the present, but rather the present independent of some object that changes. If we investigate, the present is very difficult to find, but that does not mean the present does not exist. But when you talk about the concept of time, it creates confusion, because it is not based in matter. We could try to talk objectively of time as it is based in matter: anything made of matter goes through a process of change from moment to moment. Within a minute, within seconds, within one hundredth of a second, it is all the time changing. It can be spoken of only in terms of something that is subject to change. There is no independent, linear time as some kind of container.

– “The Experience of Change: An Interview with H.H. the Dalai Lama” by Daniel Goleman. Parabola, Vol. xv, No. 1 (Feb. 1990)