Femeia se uită atentă pe stradă la autobuzul 40 și pare atât de tânără cu buburuza aceea roșie care i se plimbă pe maieu.
corbii mei au zburat, nu mai e nimeni să țipe în mine, femeie, unde mi-ai ascuns legiunile, femeie, cine sunt acum, unde mai plec eu și cu cine, unde mai zbor, unde mai săgetez din galop
Vreau să miroasă a mere în viața noastră pentru că am înțeles că doar tu mi-ai putea arăta rădăcinile de sub pomii pe deasupra cărora până acum am zburat căutându-le sensul.
Nimic nu se compară cu bucuria pe care o ai atunci când înveți semne și cuvinte de demult.
Mi-e greu să despic omul. Să zic - azi mă satur cu această coapsă a ta pe care am strâns-o în dinți până s-a învinețit și mi-am adus aminte că tu, acum, ești carne.
abia atunci vei simți ce înseamnă voluptatea celui ce nu mai are nimic, nici pe sine, voluptatea lui zero mai presus de unu, mai presus de doi
Într-o noapte am văzut atât de departe încât nici eu nu eram să simt, era acolo o apă tulbure ca un blestem.
În cartier, copacii înfrunzesc deasupra străzilor ca o echipă de bărbați vânjoși și transpirați cărând mobilă nouă într-un apartament cu pereții goi și reci.
daca te culci cu mine ma culc daca ma culc cu tine, te fut uite-asa promiti? mai incape vorba? bine. sper ca esti om de cuvant
A fi crocodil e un lucru mare și dureros care se învață la fel de greu cât o coadă și care se plânge cu lacrimi.
O singură respirație a omului - cam cât un abur din cafeaua celui care citește azi pietre și se pregătește să se înșire liniar, os cu os, de-a curmezișul temeliei unor case nezidite.
Apoi apare o claustrofobie specifică ochilor ridicați spre cer care în loc să vadă nesfârșitul văd sfera.