Ne-am întâlnit pe stradă puţin înainte de miezul nopţii, ultimul din 2012. Veneam din direcţii opuse şi fiecare se ducea în lumea lui. Câteva secunde, lumile noastre au stat faţă în faţă. Ea, cu paltonul negru cu guler îmblănit, fustă scurtă şi cizme înalte din piele. Nu purta nimic pe cap şi la fiecare pas […]
„Uneori, noaptea, când ştiu că nu mă vede nimeni, îmi întorc ochii pe dos şi îmi privesc gândurile. Ca pe o haină cu stofa pe dinăuntru şi căptuşeala afară îmi port privirea şi nu îmi e ruşine de asta. Mai ruşine îmi este de ce văd înăuntru”. Petre stătea aşezat într-o rână pe scăunelul de […]
din ce ştiu şi din ce cred, rând pe rând şi gând cu gând eu pe toate am să le pierd, din ce am strâns şi din ce strâng. oameni, chipuri şi lumină, se împart cum se împarte: şirul celor fără vină, şi al celor cu păcate. celor care mi-au greşit, de acum le sunt […]
Gheaţă şi foc este o scurtă poveste pe care am scris-o pe la 18 ani. Iniţial se numea „negustorul de mătăsuri”. Apoi, am redenumit-o pentru că „negustorul de mătăsuri” s-a transformat într-un început de roman. Suliţe arzătoare răzbăteau sporadic prin frunzişul curmalilor. Cămila sa, după ce îşi potolise setea, îngenunchease lângă apă şi acum rumega […]
tu nu înţelegi că nu sunt al tău, mamă? eu sunt al dunării de când se naşte şi până îşi varsă minţile în mare, să le ciugoale pescăruşul histriot. pe mine vântul m-a adus demult din stepă când am bătut la porţile cetăţii voastre, îţi aminteşti? de am băut cu tine lapte de iapă în […]
Ce minunat ar fi să să îţi trăieşti fericirea între oameni. Să nu mai fugi ştiind că timpul tău nu-i timpul lor, că apa curge altfel pentru tine iar picăturile au alt rost. Din fugă s-a născut zborul.
Ştiam ce învăţaseră părinţii noştri, o parte le-am uitat. ei cunoşteau puţin din învăţătura bunilor care îşi mai aminteau un pic din ceea ce rosteau părinţii lor. Ştim mult mai mult şi aproape nimic din ce ştiau, la rândul lor, cei ce s-au nevoit şi au scris pe pietre, piei şi pergamente. Ez îro te […]
nu ştiu dacă ai avut vreodată sentimentul că nu îţi aparţii, nici ţie, nici locului pe care calci. prin ce minune, prin ce întâmplare te-ai nimerit între zăpezile de aici? doar când îţi aminteşti frânturi de acasă şi când vântul din miazăzi îţi şopteşte în nas iarbă şi cremene îţi dai seama că e prea […]
ficţiune Petre s-a născut în 1947 într-un sat unde, din zece locuitori, nouă furau şi unul îşi vedea de treabă. El se afla printre aceştia din urmă. Numai că, la fel ca zidurile meşterelui Manole, ceea ce făcea el era tras înapoi de ceilalţi. Petre a vrut, la început, să dea o faţă nouă uliţei […]
Scrisă în 1900. Apărută în volumul de versuri „Lădiţa cu necazuri”, Bucureşti, ediţia 1945. Redau textul respectând ortografia vremii. Între timp, după 112 ani, ortografia s-a schimbat un pic, sensul poeziei a rămas actual. Copil… Unde a plecat tăticu mamă? S’a dus să-şi caute o pâine, Hai dormi! În casă e’ntuneric Şi frig; – ce […]
mi-e dor să mai stăm amândoi pe-un scaun de fier, la o masă rotundă de tablă, cu mapele în braţe şi ochii râzând de tot ce se întâmplă prin lume, mi-e dor de noi doi şi de sfertul de veac în care am tăcut, privindu-ne viaţa ca pe-o toamnă perpetuă, cu noi doi două frunze […]
Eram pus la cele mai umilitoare munci, la spălat latrinele, la frecat şi lustruit podelele. Acestea erau unele din cele mai fericite lucruri care mi se întâmplau, deoarece au existat altele mult mai grele care ar fi putut – acum realizez – să-mi afecteze grav sănătatea sau să îmi pună viaţa în pericol. De exemplu, […]