Împăratul pietrelor

Dulce tăcere mângâiată de praful asfinţitului,
Dulce tăcere a pietrei din vechime
Zămislită în chip de ofrandă,
Te ascult şi ascult timpul cum se scurge peste tine.
Ani şi secole te picură într-una
Statuie îmbuibată-n prea mult timp
Eşti moale ca secunda vieţii şi vie totodată
Ce durerea naşterii, fecioara mea regină,
Eu sunt Împăratul Pietrelor
Meşter pietrar şi înţelept al timpului.
Eu ţes lâna fermecată, cu fir de lavă şi nisip,
Incandescentă să-mi topească viaţă,
Sufletul şi timpul, mai apoi.
Să mă găsesc în tine, Regina mea,
Să nu te uit. Să nu te pierd.
Eu sunt Împăratul Pietrelor.

scrisă probabil prin 2001-2002