Leandri
orașul african în care am căutat pe cineva, eu în chip de femeie
orașul african în care am căutat pe cineva, eu în chip de femeie
Mi-e dor de turnurile pe care nu le-am văzut niciodată, cele ridicate în mine cu greu piatră peste piatră în corpul acesta de cal care își rumegă oștirile ca pe iarbă.
tocmai eu, cel ce mi-am lăsat organele ofrandă - toate în afară de ficat, tocmai eu să înțeleg că lumea e un strugure prin pielița căruia se văd sâmburii
Vreo cincisprezece copii, încolonați câte doi, cu câte o lumânare în mâini, însoțiți de o supraveghetoare. S-au înșirat de-a lungul trotuarului, așteptând drepți, soldățește, învierea.
ultima zi din restul vietii mele
iubesc semnele pentru că sunt semne, iubesc cuvintele pentru că sunt cuvinte, oamenii pentru că sunt oameni, abia apoi vine sudoarea înțelegerii.
am renăscut sorbind lacom aerul din cetăți și împreună cu el sufletele oamenilor, am o mie de guri care cântă pretutindeni și pururi în felurite și iscusite glasuri
Nu e nimic rău în a bea o cană cu ceai și a visa soldați.
Nu voi putea fi cu adevărat întreg dacă nu îmi accept temerile.
Acestea sunt lucruri știute; cunoașterea lor se petrece agale, în vreme ce sinele devine un animal taciturn, aparent greoi și ursuz, care evită omul.
eu merg pe viața ei cu viața mea având luceafărul în chip de certitudini
Uneori, stomacul e un țăran ursuz și încruntat. Iisus mai vine pe la el să îl întrebe ce face.