Noi
adevărul e că rămânem prizonieri lipsiți de timp dar cu ficatul în noi așa naivi, fără de cunoaștere; uneori, el e mai important decât inima, descompune amarul.
Vedenie
sunt om între cer și pământ pentru om.
Ra
Ra și tot ce am fost vreodată au fugit mâncând pământul lăsându-mă vrabie mută în mijlocul stepei mele întinse.
Fără vise
Doar tălpile zdrelite sunt dovada fugii. În rest, ceva mă ține aici. Durerile au dispărut. Vreau să mă trezesc. Viața fără vise e un vis.
Duminică după-masă
instinctiv mă ascund în a fi țăran - singura ființă împăcată cu timpul
Durerea
lasă-mă să fiu pasăre până îmi trece
A fi om, vrabie
A încerca din toți rărunchii să iubești ceea ce instinctul spune că e de neiubit.
Grai
tu trebuie să înțelegi că eu sunt aici pentru cuvinte, pentru tine, pentru casă, limba aceasta sunt eu învățată așa cum se învață limbile, din bunici în nepot.
Odă omului
Omul să se învețe întâi și întâi pe sine. Să se înțeleagă, să se pipăie pentru a se încredința că există.
Berserk în doi
Apoi ne vom îndura noi de noi înșine după ce aprigi am purtat pe umeri piele de soartă și o vreme ne-am fost potrivnici.
Templul cailor
această lume locuită de mine în trup de călugăr, mărginită de coloane de marmură bătrâne cât tatăl meu
Imperiu
Toate câte au fost încă sunt, doar eu mai rotund. Eu sunt lumea nepotului meu, Hulagu. Eu sunt tot.