Templul cailor

Desculț pășește calul în templu,
cel mai frumos cal trist de pe pământ
și singurul între statui
pentru mine viu,
pentru mine împlinire
și durere mare cât ficatul lui Prometeu
dar nu-i nimic,
mi-e teamă c-ai să mă părăsești
a nechezat și templul s-a zguduit,
suie-te pe acest piedestal să îmi așez fruntea în tine,
i-am zis,
calul desculț s-a suit
singurul viu între statui,
singura împlinire din templu –
această lume locuită de mine în trup de călugăr,
mărginită de coloane de marmură
bătrâne cât tatăl meu.