
Primele gânduri despre marșul București Constanța
Mai e o lună până când voi ieși pe poartă cu un ghiozdan în spate. Nu am nevoie de rucsac, voi avea la mine strictul necesar. Va fi cald și prefer să merg mai mult și mai repede cărând mai puțin.
Mai e o lună până când voi ieși pe poartă cu un ghiozdan în spate. Nu am nevoie de rucsac, voi avea la mine strictul necesar. Va fi cald și prefer să merg mai mult și mai repede cărând mai puțin.
Un profesor mi-a spus mai demult: „După ce ai scris știrea, ia-o de la început și taie tot ce e în plus. După ce ai terminat de tăiat, ia-o de la început și taie din nou din ce a rămas”.
Ideea mi-a venit într-o dimineață din vara anului 1996. Așteptam autobuzul pe șoseaua Fundeni și mi-am spus ce ar fi să merg pe jos? Până unde să merg, m-am gândit. Păi până unde se termină pământul.
Ce este dragostea? Primul exemplu care ne vine în minte este dragostea dintre două ființe. Pot fi o pereche, pot fi doi frați, pot fi mamă și copil, pot fi prieteni, pot fi soți, pot fi amanți și așa mai departe.
… soarele îmi intră pe fereastra biroului și îmi zice gata, închide tot și respiră. Câteodată mă încăpățânez și mă rog de el – hai, încă un pic, mai am ceva de terminat
Dezamăgirea este mai periculoasă pentru viață decât ura. Spre deosebire de ură, ea poate să ducă la nepăsare.
În unele dimineți, soarele intra pe o fereastră mică și atunci știam că e vacanță și simțeam un soi de libertate pe care am asociat-o toată viața cu razele soarelui de vară, cu praful de Bărăgan, cu depărtarea care îmi spunea poți fi oriunde, de acuma poți să fii oriunde.
Există în lumea asta un izvor. Eu l-am descoperit când aveam vreo 17 ani. Am aflat că apa din el este singurul lucru rămas neschimbat de la facerea lumii.
Hans-Georg Henke, 16 ani, membru al unei baterii antiaeriene, este luat prizonier de trupele americane în Hessen în 1945, aproape de finalul războiului. Cel care a făcut poza era un fotograf și ziarist american de origine română, John Florea. Henke a fost trimis acasă în scurt timp de către americani. A trăit în RDG unde […]
Dialog la piață: – Dați-mi o bucată de ruladă de pui, sigur nu are porc, șorici sau untură, da? – Sigur, domnu, e doar pui. Mai e o doamnă care vine și cere tot așa, fără porc, sunteți din aceeași familie? – Da, cam un miliard și jumătate suntem! :))))
Fiecare român care a plecat și-a făcut propria revoluție, propria construcție a viitorului, ieșind astfel din mecanismele hidoase ale manipulării, propagandei și îndoctrinării. Acești oameni sunt adevărații eroi ai zilelor noastre.
Glutamatul de sodiu, un aditiv alimentar otrăvitor, născocit de forțe oculte care vor să țină în frâu explozia demografică. Citește AICI. Vezi AICI ce face GLUTAMATUL DE SODIU.