Evanghelia după Matei
După aproape doi ani de când o studiez, tot nu am reușit să o înțeleg pe deplin. Multe versete sunt clare și nu există dificultăți în a le interpreta, însă altele nasc întrebări cărora nu le-am găsit încă răspunsul.
De pildă, trecerea bruscă de la capitolul doi la trei. Pare că lipsește un fragment, sau evanghelistul pur și simplu nu a avut informații sau nu a dorit să scrie despre Iisus copil și Iisus tînăr, despre viața lui până la apariția lui Ioan Botezătorul.
Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.
Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii.
Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.
Astfel se încheie capitolul doi, iar următorul începe astfel: „În zilele acelea… ”. Aceasta pare a fi cheia care sugerează totuși lipsa unor informații, scoaterea lor intenționată din text sau pierderea lor în timp. În zilele acelea, care zile? Acelea, care aici poate avea sensul unei referințe la un capitol sau la niște versete anterioare.
Capitolul 3:
1. În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii,
2. Spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.
3. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: “Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.
Context:
Sfîntul Epifanie sugerează că evanghelia a fost scrisă în jurul anului 38, inițial în aramaică. Descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă aduce însă noi informații. Dr. Carsten Thiede publică în 1995 un material în Zeitschrift fur Papyrologie und Epigraphik în care concluzionează, printre altele:
„Cele trei fragmente de papirus aflate la Magdalen College library (P-64) au aceași sursă ca cele două fragmente de la Fundacion San Lucas din Barcelona (P-67). Toate cele cinci fragmente fac parte din Evanghelia după Matei și pot fi datate ca fiind din a doua jumătate a secolului I. Aceasta este cea mai timpurie dovadă a existenței Evangheliei”. Alți papirologi îl contrazic, spre exemplu Colin Roberts, Harold Bell, T. C. Skeat, E. G. Turner și Peter M. Head datează acele fragmente undeva în secolele II – III.
Eusebius (cca 325 d.Hr) îl citează pe Papias (cca 100 d.Hr) care a spus că Matei a compus în aramaică cuvintele Domnului, care au fost traduse în greacă de fiecare om așa cum a putut.
Irenaeus a spus că Matei a scris și el o evanghelie printre evrei, în timp ce Petru și Pavel predicau la Roma și puneau temeliile Bisericii.
Merrill C. Tenney, în New Testament Survey, susține că informația tradițională că această evanghelie a fost scrisă inițial în aramaică nu exclude posibilitatea ca autorul să fi publicat ulterior o ediție greacă care a depășit în scurt timp scrierea mai veche.
Însă Geoffrey W. Bromiley argumentează în International Standard Bible Encyclopedia că documentul care există azi a fost scris direct în greacă, nefiind o traducere.
Interpretarea contextului:
Atâta timp cât nu există consens între specialiștii care și-au dedicat munca studierii acestui text, întrebările rămân fără răspuns și probabil nu voi afla dacă între cele două capitole a existat și altceva. Singura posibilitate rămâne descoperirea unor noi izvoare.