Cafea după 70 de ani
Citesc istoria ca pe un bildungsroman în care timpul se schimbă iar omul rămâne imuabil. Într-o cafenea pe Lipscani trei prieteni vorbesc azi în șoaptă despre război.
Privarea de libertate – am fost condamnat să gândesc
Ce este libertatea? Cu cât vrei mai puțin, cu atât ești mai liber. Cu atât îți vei fi suficient și împlinit dacă libertatea nu ține de spațiu ci de gând. Die gedanken sind frei.
Hârtie țesută la marginea lumii
Sunt între oameni unii oameni fragili și subțiri. Ei se strecoară tăcuți peste marginile lumii, apoi se așază într-un colț și ascultă și țes.
Groapa lui Chioru
Nu am aflat niciodată nici cine era Chioru, nici Malone, dar am învățat cum e să strângi tăcut din buze atunci când vezi în jur maidane și scrise pe pereți înjurături.
Pisici, bufnițe, glezne și cafea
Despre fata îndrăgostită de pisici tărcate, de glezne și tălpi goale, de conturul miezului existenței sale pe care o numește „Ea”, de contrastul dintre verde și roșu, de albastru și suflete, de bufnițe și de timp.
Într-o dimineață oarecare
Într-o dimineață oarecare am început să am diferite păreri - despre timp, despre Mahler și Brahms, despre Ucraina și Rusia, despre politică și Klaus Iohannis, niciuna despre tine.
Colentină a dimineților mele
E un fel de primăvară afară, pisicile au ieșit turbate pe ușă iar doi pițigoi mai slobozi la gușă zburliți și porniți le înjură și zbiară.
Război
De-a lungul timpului, oamenii nu s-au omorât unii pe alții de capul lor, ci pentru că cineva le-a spus să o facă. Când nu le-a spus-o direct, le-a sugerat-o printr-o chestie interesantă numită propagandă.
A doua amintire din vremea lăcustelor
De asta, suflete, iubesc pietrele, le las să te mai poarte și ele ca un pântec când obosesc să simt și să te port.
Chat
whaat? ai fost la mare, acum?
Plumbuita rău famată
Mai sus de Plumbuita sunt niște străzi unde un taximetrist mi-a spus mai demult că nu e bine să intru - și am intrat.
Vedere din Lupeni
Omul are nevoie de atât de puțin ca să fie liber... Aș putea să am totul într-un singur gând, aș putea să fiu tot ce am visat dar nu, nu, mintea trebuie să aibă ultimul cuvânt de spus. De parcă ea, mintea, ar fi buricul pământului, nu sufletul. În minte cresc rădăcinile cum au crescut ritualurile și tradițiile în credință.