Război

Sunt curios câți au văzut un om murind sau măcar diverse amănunte anatomice precum o plagă împușcată la nivelul feței, plăgi abdominale eviscerate, sau câți au simțit mirosul amestecat de cârpă, de ulei și carne arsă al unuia prăjit între fiarele unui vehicul. Sau câți au avut ocazia să urmărească etapele de descompunere ale unui corp abandonat între ruine sau pe un câmp. Unii spun că gangrena are un miros dulceag. Alții își amintesc că cei de lângă ei, înainte să moară, își strigă mama sau iubita. Alții se ridică brusc de pe targă și caută să se ascundă, ca un animal cuprins de panică, simțind apropierea morții prin sufocare.

Toate astea nu sunt povești, sunt diferitele fețe ale războiului. Le puteți citi în memorii, în scrisori, sau dacă nu aveți încredere le puteți urmări – mai nou – pe youtube. Căutați „cecenia”, „abhazia”, „osetia”, „isis”, „isil” etc

De-a lungul timpului, oamenii nu s-au omorât unii pe alții de capul lor, ci pentru că cineva le-a spus să o facă. Când nu le-a spus-o direct, le-a sugerat-o printr-o chestie interesantă numită propagandă. Așa s-au creat țările, niște felii de pământ măsurate cu pixul. La naiba, cel puțin harta Africii a fost desenată de niște oameni care aveau și pix și riglă, pentru că e foarte dreaptă!

Oamenii ăia au trăit demult iar desenul s-a săvârșit la schimbarea unei paradigme globale. O alta este pe cale să se schimbe acum. Dar pentru asta e nevoie de oameni care să devină două lucruri – unii victime, iar alții soldați. Pentru a crea soldați e nevoie de propagandă. Pentru a crea victime e nevoie de apatie, de momâism, de oameni care văd ca iepurele în miriște cum trece plugul peste ei și ei stau, stau, înghețați de frică și de lipsa unei viziuni – aceea că nu au rădăcini decît în minte. Ce ar fi soldații fără victime? Ar juca barbut și și-ar aștepta solda. Există locuri unde mulți pot să o ia de la început. Eu aș fi unul dintre cei mulți. De România mă leagă în primul rând limba în care gândesc și multe amintiri. Dar nu e suficient. Nu e suficient să rămîn aici pentru a împușca sau pentru a fi împușcat, nu e suficient ca să văd plăgi împușcate la nivelul feței, mațe eviscerate și să simt miros de carne arsă.