Din om în om
Câteodată facebook este ca o câmpie înflorită unde poţi să zbori din om în om ca fluturele din floare în floare.
Câteodată facebook este ca o câmpie înflorită unde poţi să zbori din om în om ca fluturele din floare în floare.
Aici nu va fi niciodată război, ce absurd.
Cât timp se ascunde în spatele ochilor tăi?
Câteodată mă spăl de păcate, alteori le împrospătez așa cum un bătrân împrospăta, zilnic, apa din glastra cu flori ofilite pentru alții, niciodată pentru el.
Am început anul cu Ion Creangă și Petre Ispirescu: „Câmpan Verde și Frumos”, „Țugulea taichii” și „Tinerețe fără bătrânețe”. Destin, timp, zmei, balauri.
O vedeam câteodată pe stradă, cu părul lung curgând de sub o glugă ridicată.
Recunosc că uneori opresc cuvintele în zbor, le îngheț într-un prezent perpetuu apăsând pe „Mark as unread”.
Sunt momente în viața mea când mi-e frică de artiști.
Cum aș putea să vă spun, doamnă, că sînteți frumoasă, cînd uitați ce tulburare a timpului riscăm...
Mereu m-am întrebat cine cumpără leucoplast cu rivanol în tramvai. Cât de mare e piața leucoplastului cu rivanol și ce cotă au vânzătorii ambulanți?
Metrouri grăbite, peroane, mulțime, cărți răsfoite între stații, o mie de pagini și vieți.
Cele mai frumoase cuvinte sunt cele nespuse încă până azi și care cuprind în sensul lor tot ceea ce nu există dar ar putea exista. Pentru că ele nu sunt, dar ar putea fi.