Știrile de azi
Aici nu va fi niciodată război, ce absurd.
Aici nu va fi niciodată război, ce absurd.
Cât timp se ascunde în spatele ochilor tăi?
Câteodată mă spăl de păcate, alteori le împrospătez așa cum un bătrân împrospăta, zilnic, apa din glastra cu flori ofilite pentru alții, niciodată pentru el.
Am început anul cu Ion Creangă și Petre Ispirescu: „Câmpan Verde și Frumos”, „Țugulea taichii” și „Tinerețe fără bătrânețe”. Destin, timp, zmei, balauri.
O vedeam câteodată pe stradă, cu părul lung curgând de sub o glugă ridicată.
Recunosc că uneori opresc cuvintele în zbor, le îngheț într-un prezent perpetuu apăsând pe „Mark as unread”.
Sunt momente în viața mea când mi-e frică de artiști.
Cum aș putea să vă spun, doamnă, că sînteți frumoasă, cînd uitați ce tulburare a timpului riscăm...
Mereu m-am întrebat cine cumpără leucoplast cu rivanol în tramvai. Cât de mare e piața leucoplastului cu rivanol și ce cotă au vânzătorii ambulanți?
Metrouri grăbite, peroane, mulțime, cărți răsfoite între stații, o mie de pagini și vieți.
Cele mai frumoase cuvinte sunt cele nespuse încă până azi și care cuprind în sensul lor tot ceea ce nu există dar ar putea exista. Pentru că ele nu sunt, dar ar putea fi.
În jurul meu aleargă un struț cu pene de mătase, eu i le smulg pe rând apoi le vând cui vrea să aibă câte o pană din ce sunt, și păcătos și sfânt.